intelligence

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, prin franceza veche intelligence < latină intelligentia.

Pronunție

• AFI: /ɪn'tɛl.ɪˌd​͡ʒəns/

Substantiv

intelligence, (nenumărabil și numărabil; pl. intelligences)

1. (nenumărabil) inteligență, deșteptăciune, intelect, judecată

   Albert Einstein was a person of superior intelligence.

2. (numărabil) minte luminată
3. (nenumărabil) informații confidențiale

   We had to gather intelligence from all our offices before we could make a decision.

4. (numărabil, mil.) serviciu secret de informații

   CIA is an initialism for the Central Intelligence Agensy.

Sinonime

• 1: brightness, intellect, smartness, wit

Antonime

• 1: stupidity

Cuvinte derivate

• intelligential

Cuvinte compuse

• artificial intelligence
• machine intelligence

Cuvinte apropiate

• intellect
• intellection
• intellectual
• intellectualism
• intellectualise
• intelligent
• intelligible

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină intelligentia.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.te.li.ʒɑ̃s/
• AFI: /ɛ̃.tεl(l)i.ʒɑ̃s/

Substantiv

intelligence f., intelligences pl.

1. inteligență, deșteptăciune, intelect, judecată

   L'intelligence humaine, l'intelligence animale, l'intelligence du chien, des chimpanzés etc.

2. minte luminată, intelectual
3. înțelegere, percepere, pricepere, sesizare, comprehensiune
4. (la pl.) informații confidențiale

Sinonime

• 3: compréhension

Antonime

• 1: stupidité

Cuvinte compuse

• intelligence artificielle

Cuvinte apropiate

• intellect
• intellectuel
• intelligemment
• intelligent
• intelligentsia
• inintelligence

Referințe

• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din engleză intelligence.

Pronunție

• AFI: /intelli'dʒɛns/

Substantiv

intelligence f., invariabil

1. (mil.) serviciu secret de informații