inteligent
Etimologie
Din franceză intelligent < latină intelligens, -ntis.
Pronunție
- AFI: /in.te.li'ʤent/
Adjectiv
Declinarea adjectivului inteligent | ||
Singular | Plural | |
Masculin | inteligent | inteligenți |
Feminin | inteligentă | inteligente |
Neutru | inteligent | inteligente |
- înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător.
- O minte inteligentă.
- care denotă inteligență.
- O faptă inteligentă.
Sinonime
- 1: ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz
- 2: spiritual, chibzuit, cuminte, deștept, înțelept
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
plin de inteligență; deștept