interimat

română

Etimologie

Din franceză intérimat.

Pronunție

• AFI: /in.te.ri'mat/

Substantiv

Declinarea substantivului interimat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interimat	interimate
Articulat	interimatul	interimatele
Genitiv-Dativ	interimatului	interimatelor
Vocativ	interimatule	interimatelor

1. situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întremați
• reamintit

Referințe

• DEX '98 via DEX online