intim

română

Din franceză intime < latină intimus.

Declinarea adjectivului intim
	Singular	Plural
Masculin	intim	intimi
Feminin	intimă	intime
Neutru	intim	intime

care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric.
(fig.) strâns, apropiat.
Contactul intim dintre două limbi.
(despre oameni; adesea substantivat) legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate.
(despre relațiile dintre oameni) familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial.
care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret.
caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns.