ionic

română

Etimologie

Din franceză ionique.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului ionic
	Singular	Plural
Masculin	ionic	ionici
Feminin	ionică	ionice
Neutru	ionic	ionice

1. caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute.
2. (despre construcții sau elemente arhitectonice) care ține de ionic, care se referă la ionic; în stil ionic.
3. format din patru silabe, două lungi și două scurte.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ionic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ionic	ionice
Articulat	ionicul	ionicele
Genitiv-Dativ	ionicului	ionicelor
Vocativ	ionicule	ionicelor

1. stil, ordin etc. arhitectonic caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ionic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ionic	ionici
Articulat	ionicul	ionicii
Genitiv-Dativ	ionicului	ionicilor
Vocativ	ionicule	ionicilor

1. picior de vers antic format din patru silabe, două lungi și două scurte.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză ionique.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului ionic
	Singular	Plural
Masculin	ionic	ionici
Feminin	ionică	ionice
Neutru	ionic	ionice

1. care aparține ionilor, care se referă la ioni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online