iriga

română

Etimologie

Din franceză irriguer < latină irrigare.

Pronunție

• AFI: /i.ri'ga/

Verb

Conjugarea verbului iriga
Infinitiv	a iriga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	irighez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să irigheze
Participiu	irigat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil.
2. (v.tranz.) (despre sânge) a circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut.

Cuvinte derivate

• irigare
• irigat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• girai

Referințe

• DEX '98 via DEX online