circula
română
Etimologie
Din franceză circuler < latină circulari.
Pronunție
- AFI: /ʧiɾ.ˈku.la/
Verb
| Conjugarea verbului circula | |
| Infinitiv | a circula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
circul |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să circule |
| Participiu | circulat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi în mișcare, a se deplasa; a umbla.
- O arteră pe care circulă multe vehicule.
- Circul singur, neînsoțit.
- (despre vehicule) a se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore).
- (despre lichide, gaze) a fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare).
- Sângele circulă prin vene.
- (despre idei, știri, zvonuri etc.) a se transmite de la unul la altul, a se răspândi.
- a întrebuința în mod curent; a avea valoare.
- Moneda aceasta nu mai circulă.
- Aceste cuvinte circulă în mod curent.
Sinonime
- 1, 2: se deplasa, (se) merge, (se) umbla
- 3: (fiziol.) curge
- 4: răspândi
- 5: se folosi, se întrebuința, se utiliza, se uzita, (înv.) se politici
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a se deplasa
|