ispită

română

Etimologie

Din a ispiti (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /is'pi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ispită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ispită	ispite
Articulat	ispita	ispitele
Genitiv-Dativ	ispitei	ispitelor
Vocativ	ispită	ispitelor

1. ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; (p.ext.) păcat.
2. (înv.) încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
3. (înv.) cercetare, examinare, studiu.
4. (înv.) experiență.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pășiți
• pisați

Referințe

• DEX '98 via DEX online