ispravnic
română
Etimologie
Din bulgară изправник (izpravnik), rusă исправник (ispravnik).
Pronunție
- AFI: /is'prav.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ispravnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ispravnic | ispravnici |
| Articulat | ispravnicul | ispravnicii |
| Genitiv-Dativ | ispravnicului | ispravnicilor |
| Vocativ | ispravnicule | ispravnicilor |
- dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online