itinerar

română

Etimologie

Din franceză itinéraire < latină itinerarius.

Pronunție

• AFI: /i.ti.ne'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului itinerar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	itinerar	itinerare
Articulat	itinerarul	itinerarele
Genitiv-Dativ	itinerarului	itinerarelor
Vocativ	itinerarule	itinerarelor

1. drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut.
2. indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.

Cuvinte derivate

• radioitinerar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eritrina
• reintrai

Referințe

• DEX '98 via DEX online