indicare
Etimologie
Derivat din a indica.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului indicare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | indicare | indicări |
Articulat | indicarea | indicările |
Genitiv-Dativ | indicării | indicărilor |
Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
|
(italiano)
Etimologie
Din latină indicare.
Pronunție
Verb
(Latina)
Etimologie
Derivat regresiv din indicō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de infinitiv prezent pentru indicō.