indicator

română

Etimologie

Din franceză indicateur.

Pronunție

• AFI: /in.di.ka'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului indicator
	Singular	Plural
Masculin	indicator	indicatori
Feminin	indicatoare	indicatoare
Neutru	indicator	indicatoare

1. care indică, care face cunoscut.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului indicator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indicator	indicatoare
Articulat	indicatorul	indicatoarele
Genitiv-Dativ	indicatorului	indicatoarelor
Vocativ	indicatorule	indicatoarelor

1. aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc.
2. semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum.
3. text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu.

   Indicator de prețuri.

Cuvinte compuse

• indicator de pantă

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului indicator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indicator	indicatori
Articulat	indicatorul	indicatorii
Genitiv-Dativ	indicatorului	indicatorilor
Vocativ	indicatorule	indicatorilor

1. expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc.
2. substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dicționar
• datornici
• încordați

Referințe

• DEX '98 via DEX online