joacă

română

Etimologie

Derivat regresiv din verbul a (se) juca.

Pronunție

• AFI: /ˈʒo̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului joacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	joacă	joace
Articulat	joaca	joacele
Genitiv-Dativ	joacei	joacelor
Vocativ	'	'

1. joc, distracție (copilărească).

   N-a fost de cât o joacă de copii.

Sinonime

• joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă; amuzament

Cuvinte derivate

• dejuca
• joc
• jocuri
• juca
• jucat
• jucărea
• jucărie
• jucărioară
• jucător

Traduceri

joc

albaneză: lojë (shqip) bască: joko (euskara) bretonă: c'hoarioù (brezhoneg) bulgară: игра (български) (igra) catalană: joc (català) m. cehă: hra (čeština) f. chineză: 游戏 (中文) (yóuxì) coreeană: 놀이 (한국어) (nori), 게임 (한국어) (geim) croată: igra (hrvatski) f. daneză: spil (dansk), leg (dansk) ebraică: משחק (עברית) m. engleză: game (English), play (English) esperanto: ludo (Esperanto) estoniană: mäng (eesti) finlandeză: peli (suomi), leikki (suomi) franceză: jeu (français) m. friulană: zûc (furlan) galiciană: xogo (galego) germană: Spiel (Deutsch) n. greacă: παιχνίδι (Ελληνικά) (paichnídi) hindi: खेल (हिन्दी) indoneziană: permainan (Bahasa Indonesia) interlingua: joco (interlingua) irlandeză: cluiche (Gaeilge)

islandeză: leikur (íslenska) m. italiană: gioco (italiano) m. japoneză: 遊び (日本語) (あそび, asobi), 遊戯 (日本語) (yūgi), ゲーム (日本語) (ge-mu) latină: lūdus (Latina) m. letonă: spēle (latviešu) f. lituaniană: žaidimas (lietuvių) m. macedoneană: игри (македонски) (igri) maghiară: játék (magyar) m. neerlandeză: spel (Nederlands) n. norvegiană: spill (norsk), lek (norsk) papamiento: wega (Papiamentu) persană: بازی (فارسی) poloneză: gra (polski) f. portugheză: jogo (português) m. rusă: игра (русский) (igrá) f. sârbă: игра (српски / srpski) (igra) f. slovacă: hra (slovenčina) f. slovenă: igra (slovenščina) f., tekma (slovenščina) f. spaniolă: juego (español) m. suedeză: spel (svenska) n., lek (svenska) swahili: mchezo (Kiswahili) thailandeză: เกม (ไทย) turcă: oyun (Türkçe)

Etimologie

Din juca.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru juca.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru juca.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru juca.

Referințe

• DEX online