judecată disjunctivă

română

Etimologie

Din judecată + disjunctivă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

judecată disjunctivă

  1. judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.


Traduceri

Referințe