Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
culă

română

Etimologie

Din turcă kula. Confer bulgară, sârbocroată kula.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culă cule
Articulat cula culele
Genitiv-Dativ culei culelor
Vocativ culă culelor
  1. clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare).
  2. (înv.) turn circular; cupolă, boltă.
  3. turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; (p.ext.) vistierie, tezaur.
  4. (înv.) beci boltit; subterană.
  5. (înv.) conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii.


Traduceri

Anagrame

Referințe