culă
Etimologie
Din turcă kula. Confer bulgară, sârbocroată kula.
Pronunție
- AFI: /'ku.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului culă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | culă | cule |
Articulat | cula | culele |
Genitiv-Dativ | culei | culelor |
Vocativ | culă | culelor |
- clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare).
- (înv.) turn circular; cupolă, boltă.
- turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; (p.ext.) vistierie, tezaur.
- (înv.) beci boltit; subterană.
- (înv.) conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online