licări

română

Etimologie

Cuvânt autohton.

Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, confer licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din latină *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de latină lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, confer REW 5079a, dintr-un latină *liquorāre, pentru liquere.

Pronunție

• AFI: /li.kə'ri/

Verb

Conjugarea verbului licări
Infinitiv	a licări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) licărește
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să licărească
Participiu	licărit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
2. a sclipi, a luci.

Sinonime

• 1: sclipi, pâlpâi
• 2: străluci

Cuvinte derivate

• licărire
• licărit
• licăritor
• licurici

Traduceri

a sclipi; a pâlpâi

afrikaans: flikker (Afrikaans) catalană: centellejar (català) engleză: gleam (English), sparkle (English) finlandeză: kiiltää (suomi)

franceză: vaciller (français) germană: flackern (Deutsch) spaniolă: flamear (español) suedeză: glimma (svenska), gnistra (svenska)

Referințe

• DEX online