liceu
Etimologie
Din franceză lycée < latină lyceum. Provine din λύϰειον (lýkeion); grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa.
Pronunție
- AFI: /liˈʧew/
Substantiv
Declinarea substantivului liceu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | liceu | licee |
Articulat | liceul | liceele |
Genitiv-Dativ | liceului | liceelor |
Vocativ | ' | ' |
- școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii.
Sinonime
- școală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. și Ban.) gimnaziu
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
ciclu de învățământ superior gimnaziului
|
|