română

Etimologie

Din lingură + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /lin.gu'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
lingurar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lingurar lingurari
Articulat lingurarul lingurarii
Genitiv-Dativ lingurarului lingurarilor
Vocativ lingurarule lingurarilor
  1. meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn.
  2. țigan (care face linguri).


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
lingurar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lingurar lingurare
Articulat lingurarul lingurarele
Genitiv-Dativ lingurarului lingurarelor
Vocativ lingurarule lingurarelor
  1. poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie.


Traduceri

Referințe