Etimologie

Din liniuță + de + unire.

Pronunție

  • AFI: /li.niˈu.ʦə de uˈni.re/


Cuvânt compus

liniuță de unire

  1. semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau a mai multor cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe la capăt de rând.
  2. semn de punctuație folosit pentru a uni două sau mai multe cuvinte legate între ele printr-un strâns raport lexical, morfologic sau sintactic; linioară, cratimă.


Traduceri

Referințe