punctuație
Variante
Etimologie
Din franceză punctuation (după punct).
Pronunție
- AFI: /punk.tu'a.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului punctuație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | punctuație | punctuații |
Articulat | punctuația | punctuațiile |
Genitiv-Dativ | punctuației | punctuațiilor |
Vocativ | punctuație | punctuațiilor |
- sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online