locă

română

Etimologie

Din franceză loque.

Pronunție

• AFI: /'lo.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului locă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locă	invariabil
Articulat	loca	invariabil
Genitiv-Dativ	locii	invariabil
Vocativ	locă	invariabil

1. denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calo
• cola
• aloc

Referințe

• DEX '98 via DEX online