locțiitoare

română

Etimologie

Din locțiitor.

Pronunție

• AFI: /lok.ʦi.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului locțiitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locțiitoare	locțiitoare
Articulat	locțiitoarea	locțiitoarele
Genitiv-Dativ	locțiitoarei	locțiitoarelor
Vocativ	locțiitoareo	locțiitoarelor

1. persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online