locțiitor
Etimologie
Din loc + țiitor (după franceză lieutenant).
Pronunție
- AFI: /lok.ʦi.i'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului locțiitor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | locțiitor | locțiitori |
Articulat | locțiitorul | locțiitorii |
Genitiv-Dativ | locțiitorului | locțiitorilor |
Vocativ | locțiitorule | locțiitorilor |
- persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online