mândrire

română

Etimologie

Din a (se) mândri.

Pronunție

• AFI: /mɨn'dri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mândrire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mândrire	mândriri
Articulat	mândrirea	mândririle
Genitiv-Dativ	mândririi	mândririlor
Vocativ	mândrire	mândririlor

1. (rar) faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online