mândrire
română
Etimologie
Din a (se) mândri.
Pronunție
- AFI: /mɨn'dri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mândrire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mândrire | mândriri |
| Articulat | mândrirea | mândririle |
| Genitiv-Dativ | mândririi | mândririlor |
| Vocativ | mândrire | mândririlor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online