Variante de scriere Vezi și : Magic

Etimologie

Din franceză magique < latină magicus.

Pronunție

  • AFI: /'ma.ʤik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
magic
Singular Plural
Masculin magic magici
Feminin magică magice
Neutru magic magice
  1. care ține de magie, privitor la magie.
    Puteri magice.
  2. (fig.) care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Traduceri

Referințe

(English)

Etimologie

Din engleza medie magik, care provine din franceza veche magique < latină magice. Provine din greaca antică.

Pronunție

  • AFI: /'mædʒɪ/


Substantiv

Adjectiv

magic (necomparabil)

  1. magic, fermecat
    A magic dragon.
  2. de magician, de vrăjitor
    A magic show.
  3. (fig.) fermecător, minunat
    A magic moment.
  4. (argou, în Anglia) excelent, perfect, minunat
    — I cleaned up the flat while you were out. — Really? Magic!

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to magic
Infinitiv to magic
Prezent simplu
pers. 3 sg.
magics
Trecut simplu magicked
Participiu trecut magicked
Participiu prezent magicking
  1. a fermeca, a vrăji; (spec.) a descânta, a face farmece
  2. a evoca (prin magie)

Sinonime

Referințe