marry
(English)
Etimologie
Din engleza medie marien, care provine din anglo-normandă marier < latină marītāre < marītus („soț, mărit”).
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului to marry | |
| Infinitiv | to marry |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
marries |
| Trecut simplu | married |
| Participiu trecut | married |
| Participiu prezent | marrying |
- a se mărita, a se căsători
- Neither of her daughters showed any desire to marry.
- a se mărita cu, a se căsători cu, a se însura cu
- His daughter was married some five years ago to a tailor's apprentice.
- (fig.) a uni, a îmbina, a lega
- The attempt to marry medieval plainsong with speed metal produced interesting results.
- (bis.) a cununa
- A justice of the peace will marry Jones and Smith.
- (tehn.) a împreuna două parâme fără a le lega
Sinonime
- 1-2: get married, dowrying
- 3: join, unite
- 4: wed
Antonime
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
Etimologie
Din engleza medie Marie, referitor la Mary (= Virgin Mary).
Interjecție
marry!
- (ieșit din uz) într-adevăr!, adevărat!, sigur!, firește!