măturea

română

Etimologie

Din mătură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

• AFI: /mə.tuˈre̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului măturea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măturea	măturele
Articulat	mătureaua	măturelele
Genitiv-Dativ	măturelei	măturelelor
Vocativ	măturea	măturelelor

1. diminutiv al lui mătură.
2. mătură mică pentru periat hainele.
3. (la pl.; în forma măturele) plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amăruțe

Referințe

• DEX '98 via DEX online