magician

română

Etimologie

Din franceză magicien.

Pronunție

• AFI: /ma.ʤi.ʧi'an/

Substantiv

Declinarea substantivului magician
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magician	magicieni
Articulat	magicianul	magicienii
Genitiv-Dativ	magicianului	magicienilor
Vocativ	magicianule	magicienilor

1. persoană care practică magia.
2. (fig.) artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa.

Cuvinte derivate

• magiciană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) magitian

Etimologie

Din franceză medie magicien, înlocuise termenul nativ din engleză medie magicien. Echivalent cu magic („magie”) + -ian.

Pronunție

• AFI: /məˈdʒɪʃən/

Substantiv

magician, pl. magicians

1. magician

   A true magician never reveals his or her tricks.

2. (adeseori peior.) mistic, spiritualist, vrăjitor
3. (spec.) specialist în arta evadării
4. (fig.) magician

Sinonime

• 1: conjurer, sorcerer, necromancer, enchanter, thaumaturge, wizard, warlock, witch, magic user
• 2: spiritualist, mystic, witch doctor
• 3: wizard, trickster, stage magician
• 4: (fam.) whizz, whiz, wiz, wizard

Cuvinte apropiate

• Magi
• magic
• magical
• magically

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary