mandrina

română

Etimologie

Din franceză mandriner.

Pronunție

• AFI: /man.dri'na/

Verb

Conjugarea verbului mandrina
Infinitiv	a mandrina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mandrinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mandrineze
Participiu	mandrinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
2. (v.tranz.) (tehn.) a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.

Cuvinte derivate

• mandrinare
• mandrinat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înarmând
• înrămând
• marinând

Referințe

• DEX '98 via DEX online