marina

română

Etimologie

Din franceză mariner, germană marinieren.

Pronunție

• AFI: /ma.ri'na/

Verb

Conjugarea verbului marina
Infinitiv	a marina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	marinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să marineze
Participiu	marinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare).

Cuvinte derivate

• marinare
• marinat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armâni
• înarma
• înrăma

Referințe

• DEX '98 via DEX online