mandrină

română

Variante

• mandrin

Etimologie

Din franceză mandrin.

Pronunție

• AFI: /man'dri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului mandrină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandrină	mandrine
Articulat	mandrina	mandrinele
Genitiv-Dativ	mandrinei	mandrinelor
Vocativ	mandrină	mandrinelor

1. dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.
2. (tehn.) priboi.
3. sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înarmând
• înrămând
• marinând

Referințe

• DEX '98 via DEX online