română

Etimologie

Calc după franceză manœuvre, italiană manovra. Confer latină manopera.

Pronunție

  • AFI: /ma'no.pe.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
manoperă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manoperă manopere
Articulat manopera manoperele
Genitiv-Dativ manoperei manoperelor
Vocativ manoperă manoperelor
  1. muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă.
  2. (rar) acțiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui scop.
  3. (fig.) manevră.


Traduceri

Referințe