tactică
română
Etimologie
Din tactic.
Pronunție
- AFI: /'tak.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tactică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tactică | tactici |
| Articulat | tactica | tacticile |
| Genitiv-Dativ | tacticii | tacticilor |
| Vocativ | tactică | tacticilor |
- parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
- știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental.
- (p.gener.) totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online