marț
Vezi și : mart, Mart, Mart., márt, Màrt, Märt |
Variante
- (pop.) marți
Etimologie
Din italiană marcio, marzo, prin intermediul turcă mars.
Pronunție
- AFI: /marʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului marț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marț | marțuri |
Articulat | marțul | marțurile |
Genitiv-Dativ | marțului | marțurilor |
Vocativ | marțule | marțurilor |
Expresii
- A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic
Traduceri
Etimologie
Substantiv
Declinarea substantivului marț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marț | marțuri |
Articulat | marțul | marțurile |
Genitiv-Dativ | marțului | marțurilor |
Vocativ | marțule | marțurilor |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
martie
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online