Făurar (1.)

Etimologie

  1. Din latină fĕbruarius.
  2. Din faur + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /fə.u'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
făurar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făurar făurari
Articulat făurarul făurarii
Genitiv-Dativ făurarului făurarilor
Vocativ făurarule făurarilor
  1. (defectiv de plural) (pop.) a doua lună a anului.
  1. (înv. și reg.) fierar.
  2. (poetic) făuritor, creator.
    Făurar de frumusețe.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe