marafet

română

Etimologie

Din neogreacă μαραφετι (maraféti).

Pronunție

• AFI: /ma.ra'fet/

Substantiv

Declinarea substantivului marafet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marafet	marafeturi
Articulat	marafetul	marafeturile
Genitiv-Dativ	marafetului	marafeturilor
Vocativ	marafetule	marafeturilor

1. (pop. și fam.; la pl.) fasoane, mofturi; nazuri; fițe.
2. (pop. și fam.; mai ales la pl.) podoabă (pretențioasă).
3. lucru mărunt, fleac.
4. (înv.) meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie.
5. procedeu, mijloc; (p.ext.) truc, tertip; înșelătorie, artificiu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fărmate
• afretam
• freamăt

Referințe

• DEX '98 via DEX online