mascara

română

Etimologie

Din turcă maskara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului mascara
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mascara	mascarale
Articulat	mascaraua	mascaralele
Genitiv-Dativ	mascaralei	mascaralelor
Vocativ	mascara	mascaralelor

1. (înv.) bufon, paiață, măscărici; (p.ext.) om neserios, pușlama.
2. (pop.) batjocură, ocară.

Cuvinte derivate

• măscări

Expresii

• A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de rușine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de două parale (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cămăraș
• amărăsc
• masacra

Referințe

• DEX '98 via DEX online