Etimologie

Din a măscări + sufixul -ici.

Pronunție

  • AFI: /məs.kəˈriʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
măscărici
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măscărici măscărici
Articulat măscăriciul măscăricii
Genitiv-Dativ măscăriciului măscăricilor
Vocativ măscăriciule măscăricilor
  1. actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn.
  2. epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol.
  3. (în evul mediu) persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon.


Traduceri

Referințe