meșteșugi

română

Etimologie

Din meșteșug.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤi/

Verb

Conjugarea verbului meșteșugi
Infinitiv	a meșteșugi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	meșteșugesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să meșteșugească
Participiu	meșteșugit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (fam.) a efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere).
2. (v.tranz. și intranz.) a unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva).
3. (v.tranz.) (rar) a falsifica.

Cuvinte derivate

• meșteșugire
• meșteșugit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online