română

Etimologie

Din latină ordire (= ordiri).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
urzi
Infinitiv a urzi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urzesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urzească
Participiu urzit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pregăti, a întinde, a așeza urzeala în războiul de țesut pentru a începe țesutul.
  2. (v.tranz.) (fig.) a funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui.
  3. (v.intranz.) (reg.) a lua ființă, a se forma, a se înfiripa.
  4. (v.tranz.) a născoci, a scorni, a inventa.
  5. (v.tranz.) (fig.) a pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe