meșteșugire

română

Etimologie

Din a meșteșugi.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului meșteșugire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșteșugire	meșteșugiri
Articulat	meșteșugirea	meșteșugirile
Genitiv-Dativ	meșteșugirii	meșteșugirilor
Vocativ	meșteșugire	meșteșugirilor

1. (rar; mai ales fam.) acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei.
2. talent, pricepere, îndemânare.
3. uneltire, șiretlic, vicleșug.
4. (înv. și pop.; concr.) meșteșug.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online