miasmă

română

Etimologie

Din franceză miasme.

Pronunție

• AFI: /ˈmjas.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului miasmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miasmă	miasme
Articulat	miasma	miasmele
Genitiv-Dativ	miasmei	miasmelor
Vocativ	miasmă	miasmelor

1. emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mâșâim

Referințe

• DEX '98 via DEX online