milostivire

română

Etimologie

Din a (se) milostivi.

Pronunție

• AFI: /mi.los.ti'vi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului milostivire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	milostivire	milostiviri
Articulat	milostivirea	milostivirile
Genitiv-Dativ	milostivirii	milostivirilor
Vocativ	milostivire	milostivirilor

1. faptul de a se milostivi.
2. milă, compătimire, îndurare; înduioșare, bunăvoință.
3. binefacere, pomană, dar.
4. calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online