miniatură

română

Etimologie

Din franceză miniature, italiană miniatura, germană Miniatur.

Pronunție

• AFI: /mi.ni.a'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului miniatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miniatură	miniaturi
Articulat	miniatura	miniaturile
Genitiv-Dativ	miniaturii	miniaturilor
Vocativ	miniatură	miniaturilor

1. operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate.
2. desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase).
3. spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții.
4. obiect de dimensiuni reduse; (spec.) obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect.

Cuvinte derivate

• miniatural
• miniaturism
• miniaturistică

Locuțiuni

• în miniatură =
  • (loc.adj.) de proporții reduse.
  • (loc.adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amărunții

Referințe

• DEX '98 via DEX online