miraculos
română
Etimologie
Din franceză miraculeux < latină miraculosus, miraculosa, miraculosum.
Pronunție
- AFI: /mi.ra.ku'los/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului miraculos | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | miraculos | miraculoși |
| Feminin | miraculoasă | miraculoase |
| Neutru | miraculos | miraculoase |
- care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
- care face minuni, care produce efecte excepționale.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului miraculos | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miraculos | miraculoase |
| Articulat | miraculosul | miraculoasele |
| Genitiv-Dativ | miraculosului | miraculoaselor |
| Vocativ | miraculosule | miraculoaselor |
- totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online