miraculos

română

Etimologie

Din franceză miraculeux < latină miraculosus, miraculosa, miraculosum.

Pronunție

• AFI: /mi.ra.ku'los/

Adjectiv

Declinarea adjectivului miraculos
	Singular	Plural
Masculin	miraculos	miraculoși
Feminin	miraculoasă	miraculoase
Neutru	miraculos	miraculoase

1. care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
2. care face minuni, care produce efecte excepționale.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului miraculos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miraculos	miraculoase
Articulat	miraculosul	miraculoasele
Genitiv-Dativ	miraculosului	miraculoaselor
Vocativ	miraculosule	miraculoaselor

1. totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comisarul
• comisural
• cumașilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online