Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'mo̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
moacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moacă moace
Articulat moaca moacele
Genitiv-Dativ moacei moacelor
Vocativ moacă moacelor
  1. (pop.) bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă.
  2. (arg.) cap; figură.
  3. (fam.) persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă.
  4. (iht.; reg.) zglăvoacă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă


Traduceri

Anagrame

Referințe