coamă
română
Etimologie
Din latină coma.
Pronunție
- AFI: /'ko̯a.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coamă | coame |
| Articulat | coama | coamele |
| Genitiv-Dativ | coamei | coamelor |
| Vocativ | coamă | coamelor |
- păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale.
- păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat.
- (fig.) frunziș des din vârful coroanei arborilor.
- culme prelungită de deal sau de munte; creastă.
- partea de deasupra, orizontală, a unui zid.
- linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online