Variante

Etimologie

Din slavă (veche) molitva.

Pronunție

  • AFI: /mo'lit.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
molitvă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ molitvă molitve
Articulat molitva molitvele
Genitiv-Dativ molitvei molitvelor
Vocativ molitvă molitvelor
  1. (în ritualul bisericii ortodoxe) rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); (p.ext.) oficierea acestei rugăciuni.
  2. (înv.) termen de reverență folosit față de clerici.


Traduceri

Referințe