mouth
(English)
Etimologie
Din engleza medie mouth, care provine din engleza veche mūþ < proto-germanică *munþaz.
Pronunție
- AFI: /maʊθ/
Substantiv
mouth, pl. mouths
- (anat.) gură
- "Open your mouth and say 'aah'," directed the doctor.
- (p. ext.) gură de vărsare (canal, râu etc.)
- The mouth of the river is a good place to go birdwatching in spring and autumn.
- (p. ext.) gură, orificiu, deschizătură
- The mouth of a cave.
- (argou) limbut, vorbăreț, guraliv, flecar, locvace
- My kid sister is a real mouth; she never shuts up.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
expresii
Etimologie
Confer mouth.
Pronunție
- AFI: /maʊð/
Verb
Conjugarea verbului to mouth | |
Infinitiv | to mouth |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
mouths |
Trecut simplu | mouthed |
Participiu trecut | mouthed |
Participiu prezent | mouthing |
- a vorbi despre ceva
- He mouthed his opinions on the subject at the meeting.
- a sufla (cuvinte)
- The prompter mouthed the words to the actor, who had forgotten them.
- a lua în gură, a pune în gură
- The fish mouthed the lure, but didn't bite.