movilă
română
Etimologie
Origine îndoielnică.
Coincide cu slavă mogyla. A fost considerat drept cuvânt slav (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 378; Cihac, II, 204; Danicic, III, 264); dar e cuvânt străin în slavă (Berneker, II, 69; Vasmer, II, 143). Derivare din albaneză nu pare posibilă (Barič, Alb. St., I, 51), dată fiind extensiunea cuvântului; și cu atât mai puțin explicația sârbo-croată gomila prin greacă γέμω (gémo, „a fi plin”) (Mladenov 105).
E mai probabil că-i vorba de un cuvânt român de natură expresivă. Atât familia lui moc-, confer moacă („căpățână”), cât și cea a lui mot- („măciulie”) ar fi putut produce un *mogâlă, confer mogâldă, modâlcă, sau mai înainte verbul moghili, prin intermediul sufixului expresiv -li. Movilă în loc de moghilă este efectul destul de recent al unui hiperurbanism moldovenesc. Numai un cuvânt român poate explica larga extensiune a unui cuvânt neslav în mediul slav; cu atât mai mult, cu cât gorganele numite așa sunt caracteristice Dunării de Jos și Ucrainei de Sud.
Pronunție
- AFI: /mo'vi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului movilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | movilă | movile |
| Articulat | movila | movilele |
| Genitiv-Dativ | movilei | movilelor |
| Vocativ | movilo | movilelor |
- ridicătură de pământ, naturală, de formă conică, de obicei, mai mică decât dealul, aflată în regiunile de câmpie sau de podișuri; măgură.